OCHII CARE SE VAD, NU SE UITA...

 Bine ca mi-ai reamintit, ca eu nu cred in oamenii care se indragostesc de poza mea de pe facebook , care cred ca ma cunosc din discutiile de pe mess, carora le-am tastat niste vorbe fara sa-i privesc in ochi, ca nu ii iau niciodata in suflet pe cei care stau in spatele unui monitor si care ma lasa cu mana intinsa in gol, tot pentru un rand la tastatura...
De cate ori mi-a cazut ca o apa rece pe fata , gandul ca nu ma pot lega de cineva, doar pentru ca exista undeva in lumea asta, mai aproape sau mai departe de mine, de atatea ori am uitat...de doua ori mi-am reamintit si ultima oara cand m-a privit cineva intr-un club m-a tinut niste ani...bine ca mi-ai adus aminte , ca eu nu ma pierd cu firea decat atunci cand ma privesti   pana-mi tocesc ochii, atat de tare, pana ma faci sa ma simt mica, sa ma ascund pe undeva , de frica de martori, de grija de noi, de mii de intrebari despre ce vrei si ce vreau si ce va fi , e singurul moment dintr-o relatie pe care l-as prelungi la infinit , m-as ascunde ca sa nu-mi poti vorbi  si as mai aparea asa de dupa colt, ca sa ma privesti in treacat, sa te privesc cu inteles...Altadata,  te-as aseza la o masa lunga , eu intr-un capat, tu in celalalt, ca sa nu ma atingi, sa nu aud ce-mi vorbesti ...ti-as arunca asa rotund, de-a lungul mesei tot ce simt, tot ce ai putea sa-mi ghicesti...mi-as lua inapoi,  ce nu-mi poti spune..
Nu am cum sa uit vreodata ceva ce nu mi-ai spus, dar pot pastra mereu ceva ce mi-ai daruit...
Pe net imi caut prietenii, pe tine in alta parte...