Dupa ce am vorbit noi de ale noastre, acum cateva zile, s-a gandit ea sa ma intrebe daca imi e dor de mare, fara sa stie ca sufar de un dor incurabil in fiecare clipa, fara sa stie ca stropul cel mai greu din dorul meu de mare, e chiar ea...Pentru ca ea e de acolo, de unde mie mi-a fost dat sa-mi las o parte din mine, de unde mi-am carpit in fiecare vara, prin fiecare an, bucata aia din suflet care imi lipsea, cu petice mici de soare, cu gandul ca voi ramane, cu slabiciunea ca am plecat, cu urme de nisip pe picioare, cu urme de lacrimi mai sarate decat apa din mare, cu planuri o mie, dezamagiri si mai si...
Am iubit mai intai locul de unde e ea , apoi pe ea...am urat-o cand am plecat si stiu ca si ea pe mine...nu pentru ca mi-a gresit cu ceva, nici eu nu cred ca i-am gresit cu prea multe, ci pentru ca am rams singure una fara cealalata, pentru ca ne-am simtit mai slabe, pentru ca am pierdut o lume, de ciuda ca nu am putut sa mergem mai departe in acelasi sens, ca ne despart vreo100 si ...de km, pentru ca nu ne mai bem dimineata cafeaua amandoua, si nici nu ne mai incurcam dezordinea intre noi, pentru ca un timp nu am avut ce sa ne spunem , asa de groaza, de gandul ca nu va mai fi, ce a fost.
Avea 17 ani cand am vazut prima oara, de stim de vreo 5 ani, suntem cat se poate de diferite, nu cred ca ne-am inteles vreodata cu adevarat, nici nu stiu ce ne-a legat si totusi cineva a innoda firul acolo bine, nod peste nod, stiind ca unele legaturi trebuie sa reziste pentru totdeauna...
Nu stiu ce apreciez la tine , dar stiu ca imi esti draga, stiu ca ai venit langa mine cand am avut nevoie, stiu ca la prima ninsoare de acum vreo 2 ani, ti-ai carat bagajele odata cu mine spre nicaieri, asa ca sa nu ma simt doar eu singura data afara din casa, stiu ca am gasit impreuna solutii pentru orice, ca ne cheltuiam toti banii pe haine si plecam ca doua toape in oras, ca ma enervai ca erai dezordonata si imi aminteam ca eu eram mai rau ca tine, ca adunam toti maidanezii la noi in apartament, pana ne dadeam seama ca nu suntem in stare sa avem grija de ei. Te vedeam puternica cand erai indiferenta, fara sa-mi dau seama ca asa iti ascunzi slabiciunea, ca n-am stiut sa-ti arat cat tin la tine, in timp ce imi pierdeam gandurile cu cineva care nu merita, mai stiu cum ma tundeai si-mi aranjeai parul , cum imi spuneai cu ce sa ma imbrac si cum nu te ascultam la inceput, cum ai crescut langa mine, cum am crescut langa tine...
Mi-ai spus ca impreuna vom trece peste orice, uite ca ne descurcam si singure la fel de bine, ca am gasit in noi un drum sa mergem mai departe, ca pana la urma conteaza sa fim bine oriunde am fi, ca imi lipsesti, dar ca existi cu mine tot timpul, ca nu am oameni sa te inlocuiesc si nici nu caut, ca ochii care nu se vad, nu se uita intotdeauna...Ca nu-ti pot fi alaturi azi, ca-ti doresc acelasi zambet langa care mi-am sters mereu lacrimile, aceeasi nebunie care m-a facut sa fiu eu, iti doresc sa crezi incontinuare ca poti, sa ai incredere in tine, iti doresc sa fii tu...sa ramai mereu tu...sa se adune binele din lume langa tine, sa nu mai vezi bine de atatea bucurii, sa calci cand nu te-astepti in coltul tau de liniste, sa fii bine, pentru ca imi esti draga si nu mai e alta ca tine...
La multi ani ,Simona!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu