Cu asteptarea nu e bine sa te joci...parca intinzi la infinit o miza, care la sfarsit s-ar putea sa te loveasca fix in mijlocul capului, din ce intinzi mai tare, dintr-atat iti zbori gandurile in toate directiile si-ti pierzi zilele sa le culegi inapoi. O asteptare nu seamana cu alte asteptari, difera intre ele ca oamenii, uneori iti arata partea pe care vor sa o urmezi, fara sa-ti dea garantia ca urmezi calea sigura...uneori ai impresia ca mergi rabdator pe un drum fara cale de intoarcere, ca dibuiesti cu greu prin ceata linia pasilor spre un final asteptat, fara sa simti aerul greu al drumului ce se-ntrerupe, cand te intrebi, eu pentru ce am asteptat?
Asteptarea inseamna maturitate, dar poate ca acopera parsiv doar forma inconstientei, poate ca premeditat nu ti-ai innoda de la o farama la alta sperantele pentru un intreg , nu le-ai aduna gemotoc, nu le-ai rostogoli de la o amanare la alta, ca sa te trezesti intr-un final cu un morman de promisiuni, pe care le vei pune....? Pe unde vei gasi un loc sa le ascunzi ...Cum sa astept, cand nimeni nu-mi arata ce sa fac dupa si daca nu astept cine-mi arata ce sa fac?
