IUBIRE DIN LICEU...

Azi , prima oara-ti scriu / Un cuvant pentru mai tarziu , / Sa nu uiti ce suntem acum/ Cand vom fi , poate pe alt drum....cand anii de liceu se vor sfarsi, cand maturi inapoi vom privi.....cam asa spunea Oana Sarbu in Liceenii, pe vremea cand visam si eu la asa un scenariu de film....
Nu i-am scris niciodata, am crezut ca vom ramane mereu asa, ca nu vom uita ca am fost copii, ca ne vom iubi mereu...dar ii scriu acum, cand ne-a ramas nostalgia clipelor si amintirea celei mai frumoase povesti de iubire...cea din anii de liceu.
Fericirea poate fi intr-un zambet fugitiv, am aflat eu acum vreo sapte ani, cand am iubit prima data.Eram clasa a X a si l-am remarcat pentru ca ma privea insistent , uneori imi zambea , doar el dintr-o multime de baieti, ce ii erau colegi.Normal era la o clasa de real , cu doi ani mai mare ca mine...Mai tarziu am aflat ca el ma remarcase primul...
S-a petrecut in mine o avalansa de sentimente atunci , pe care nu le mai intalnisem , a fost ciudat...a fost ca atunci cand trebuie sa se intample .. asa a fost , sa-l intalnesc...era un vis , , cum spunea Eliade "Toti visam , asa incepe ...ca intr-un vis"....cu emotie , teama , dorinta, curiozitate, naivitate , bucurie.
Am vorbit prima data pe scarile liceului cand ne-am si cunoscut "intamplator". L-am intrebat daca e o coincidenta intalnirea nostra si mi-a raspuns tot printr-o intrebare "Vrei sa te mint sau sa-ti spun adevarul? "A fost momentul in care am inteles ca ma vor lega multe de el...
Prima intalnire la Time . Aveam prea multe sa ne spunem , ne cunosteam dintotdeauna, aveam ce sa vorbim si asta a contat mult. Nici nu am bagat in seama multimea din jurul nostru , as fi vrut sa nu se mai termine sucul din pahare , sa stam asa cu ale noastre, doar ca era dupa ore si mai trebuia sa ajungem acasa...el statea intr-un capat al orasului si eu in celalalt, dar nu m-a lasat niciodata singura....
Asa a inceput si a tot continuat , aveam banca noastra in parc , in Dumbrava, ca era mai pustiu pe vremea aia si mai aproape de liceu.Am invatat sa chiulesc de la ore si sa fac chimia, geografia , biologia in parc....era toamna, era octombrie, frig, ploaie , dar cine simtea toate astea?
Ma transformasem acasa intr-o eleva model , in fiecare zi mergeam la biblioteca sa studiez , doar ca nu mai ajungeam pana acolo , ma opream pe undeva pe aproape , la o cafea dulce, un pall mall... un sarut , mai multe...Imi cumpara prajituri si ascultam Impact "Ingerul meu ", si era cald , era bine si ne iubeam mult si eram copii .. acum 1000 de ani parca...
A inceput pe 10 octombrie 200..., iar de atunci timpul tot a trecut odata cu noi, nu ne-a lasat in urma...viata ne-a tot dus pe drumuri diferite , al lui mai drept, al meu mai stramb...L-am iubit tot liceul , desi el plecase , era acum student, eu mai crescusem doar putin...asa era normal sa fie , asa s-a si intamplat , a avut el grija de asta ...si de mine ...
Mi-a spus candva in gluma "Cristinelule , eu sunt mentorul tau...", si eu l-am luat in serios...A fost cel care m-a crescut , care m-a cunoscut asa cum sunt ... nu stiu ce nu stie despre mine..A ascultat mereu ce am avut de spus , m-a inteles mereu , m-a certat cand am gresit, m-a admirat cand am meritat.
Stiu ca i-am fost foarte draga, stiu ca o sa citeasca ce am scris aici,ca este omul la care am tinut foarte mult si care are un loc deosebit in sufletul meu...
Il respect si admir pentru tot ce a construit , pentru ce este ca om , pentru ca nu m-a facut nefericita niciodata , dar niciodata, pentru ca nu m-a facut sa plang...ca am contat pentru el , ca mi-a fost si-mi este prieten si niciodata nu mi-a intors spatele... si i-a pasat cand altii m-au facut sa sufar.
Cred ca l-am dezamagit de cateva ori , nu mi-a spus-o niciodata, dar stiu ca a avut alte asteptari de la mine...el m-a invatat tot ce stiu, mi-a povestit cum e viata , poate ca daca ar fi fost mai mult langa mine as fi avut parte de mult mai multe lucruri bune.

Mi-a dat un sfat acum putin timp , dar nu l-am mai ascultat si am gresit... am crezut ca acum pot sa iau decizii singura ... proaste bineinteles.
Ma bucur ca poate sa inteleaga ce am scris aici , desi stie deja tot fara sa-i spun...nu am sa uit niciodata acele clipe frumoase de atunci ...nu am sa uit ca am despre ce scrie azi aici...

Mi-a placut acest subiect si de aceea mi-am amintit aici despre el....la mine a fost frumos , la voi cum a fost?....