Intr-un oras din Filipine, mancarea traditionala este cea din carne de caine. O emisiune pe N.G., acum cateva zile, ma lasa fara gust si pofta de mancare, dupa ce mi-a umplut tot ecranul la tv de imagini, pe care nu o sa le uit curand...Pietele de caini erau la mare cautare, expunand pe tarabe, capatani de caine afumate, cu dintii ranjiti, ca intr-o reclama proasta la pasta de dinti, carne proaspata, macelarita din trupul inca cald al bietului animalut, mormane intregi de labute, vandute la kilogram, cozi jumulite de blana, numai bune ca sa fie trecute in oala de ciorba. De cealalta parte a orasului, se-ntindeau elegante restaurantele, bogate in preparate care mai de care mai sofisticate, animalul preferat din meniu, CAINE. Locuitorii consumau carnea animalelor, ca pe un preparat traditional , care avea si puteri miraculoase in cultura filipinezilor, fara sa le starneasca mila, indignare, mai ales ca unii dintre ei , ii considerau ca si noi, animale de companie, prieteni ai omului. Diferenta dintre noi si ei e una foarte mare. Eu inca nu-l vad pe cainele meu, gatit in farfurie, chiar daca ar veni foametea aia apocaliptica, care ne tot ameninta si mi-as pierde mintile cu totul.
Nu e prima data cand ma ingrozesc astefl de lucruri, dar de data asta au reusit sa ma scarbeasca cu adevarat, in general sunt oameni care au fost programati de la natura sa manace orice, cred ca si propriul rahat.
Nici nu mi-au trecut bine gandurile astea, cand citesc un articol in ziar, cum ca un grup de cercetatori japonezi, au inventat carnea din fecale umane, solutie numai buna de adoptat pentru tarile in care se sufera de foamete.
Nu doar ca seamana la gust cu cea de vita, dar mai contine si vreo 60 % proteine, zic ei...
Noi ce sa mai zicem?
Cred ca notiunea de mancare inseamna la fel pentru noi toti, doar ca undeva in creier, alegem cu grija diferit butoanele pe care sa apasam atunci cand ne este foame...porc, peste, broasca...Unii dintre noi suntem selectivi, altii se pare ca merg de-a valma, incurcand butoanele intre ele, dintr-un delete stergand orice urma de mila, scarba, respect, gust si dezgust, bucurie si placere...
Oare tu tot nu te-ai convins ca in timp ce animalele sunt intr-un continuu proces de evolutie,noi,oamenii, suntem pe o curba absurd de abrupta a involutiei? Si cel mai bun exemplu este cainele...niciodata un om nu o sa fie asa loial ca acest patruped...si asiaticii astia pricajiti(cred ca din gelozie ca mai au putin si sunt ajunsi din urma la marime de caini)mananca delicatesuri facute din "cel mai bun prieten al omului"...si eu,as prefera sa mor de foame decat sa mananc o bucatzica din Max...oricum a zis bine cineva odata k "statul prea mult in fatza televizorului dauneaza sanatatii"(dar sigur nu se gandea la astfel de reportaje pe care le-ai vazut tu). :)
RăspundețiȘtergereChiar dauneza statul in fata televizorului si nu ma aflu printre cei care raman uitati de Dumnezeu cu telecomanda in mana, doar ca m-am nimerit, culmea, chiar pe la aceasta emisiune...
RăspundețiȘtergereStiu ca la prima vedere reportajul ti s-a parut revoltator, si mie mi s-ar fi parut la fel, Gandeste-te insa ca este vorba doooar de obisnuinta, daca ai tai ti-ar fi dat de mica sa mananci caine, acum ti s-ar fi parut cel mai fierc lucru din lume.
RăspundețiȘtergereImagineaza-ti ce cred indienii despre noi ca mancam vita ori musulmanii ca mancam porc. Este chestie doar de obisnuinta. Atat. Pentru tine si pentru mine este "cel mai bun prieten" pentru ei e "cea mai buna friptura"