FARA TITLU...

Pica oameni din cer...iar din cer vin inapoi,  doar oameni buni.

PASI PE NISIP..de Ademar Baross

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

POVESTEA CREIONULUI...de Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace
cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna
conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce
este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul
tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii
constient de fiecare fapta a ta.

A TINE, A MINE...Adrian Paunescu

Mai miros a tine, mai mirosi a mine,
o sa vina vremea sa ne stearga ea,
încercare aspra, misiune grea,
noua, niciodata, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarasi te vâna,
azi ramâi cu moartea, trista, blânda mea,
eu ramân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi pâna în calcâie,
dragoste finala, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist si dureros
prin al carnii noastre-mpreunat miros.

ASTAZI NE DESPARTIM...STEFAN AUGUSTIN DOINAS

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …

DEFINITIA UNUI STRIGAT...OCTAVIAN PALER

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

DEFINITIA PASULUI ABSENT...OCTAVIAN PALER

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

DISPERAREA ARE CHIPUL TAU...

...si forma fiintei umane. Cu maini si picioare, cu suflet trist, innegrit de griji, cu umeri ce duc povara apasatoare a zilelor golite de prea multa saracie, cu privirea fixa, tintuita de revolta, de nemultumirea regulilor jocului in care a fost sortit sa cada, de durerea nascuta din neputinta, umilinta, ciuda...
Disperarea mi-a aparut creionata in linii adanci pe chip de om tanar, cunoscut de mine acum putin timp, intr-un tablou greu de prezentat...un tata cu doi copii, umbla de dimineata pana seara, cu speranta ca va gasi un loc de munca, un sprijin de undeva, o mana intinsa, nu pentru a cersi, ci pentru a castiga cinstit linistea lor, ce-a de toate zilele...Nu are loc de munca, nu are somaj, nu are ajutor social (pentru ca are datorii la stat, iar sub forma de santaj, cei de la Administratia Finantelor Publice, nu ii elibereaza adeverinta,  ca nu are venit, necesara la dosar ), nu are rude, parinti, prieteni , care sa-l ajute , are o nevasta casnica, nu mai are acces la utilitati, curent electric, apa etc., nu are nimic din nicio  parte, doar o familie cu doi copii de crescut, care isi duc zilele din ce in ce mai greu, apasand pe umerii lui, marea povara a traiului de zi cu zi.
L-am intalnit la mine la munca si am aflat toate aceste lucruri , datorita unui formular pe care trebuia sa-l completeze, sa-l completam impreuna. Erau intrebari peste care as fi vrut sa sar, sa nu-i mai aduc aminte,  la fiecare raspuns de-al lui astepta parca o salvare din partea mea, o idee, un gand...
As fi vrut sa-i spun din tot sufletul ca va fi bine, dar nu am putut...optimismul meu cauta sa-i dea o sansa mare pentru viitor, o sansa reala in care mai cred si azi, dar nu am putu sa-i spun, pentru ca stiam ca nu mai crede in nimic, in nicio vorba buna...auzise prea multe promisiuni bune pentru viitor, care nu se implinisera niciodata...si nu cerea decat un loc de munca, pe principiul muncesc orice...
Am vazut disperarea unui om , care se trezeste dimneata, dupa o noapte nedormita de griji, cu teama ca nu va avea ce sa puna pe masa...care se gandsete cum sa faca din ultimii trei cartofi mic-dejun, pranz si cina pentru toata familia...cum sa mai innoade o zi , de cealalta...
Am vazut disperarea unui om , care nu face planuri decat pentru ziua de maine, care nu pleaca niciodata in weekend sa se bronzeze in Bulgaria, visand in asteptarea lui Iphone 5, nu-si va duce copii in vacanta la Disneyland si nici nevasta la shopping la Milano, nu se uita niciodata la promotor, ca sa-si aleaga urmatoarea masinas si nici nu iese cu prietenii dupa munca la bere, la barfa de gagici blonde, cu picioare lungi...
Ar fi vrut sa-mi spuna multe, de toate neajunsurile, de nedreptati, de tot ce s-a lovit, dar nu am putut sa merg prea departe in discutie, pentru ca nu am vrut sa compatimesc pe cineva, fara sa pot sa-l ajut...
Avem probleme mii, ne plangem zilnic, uneori suntem cei mai nefericiti si parca toate nenorocirile lumii cad numai pe capul nostru, alteori facem din nimicuri capat de lume, ne imaginam probleme si nici nu duce pana la capat gandul,  de teama existentei lui reale si totusi adevaratele disperari au alte fete, iar noi uitam ca suntem printre cei privilegiati.
Disperarea are chipul omului care nu mai vede solutii, atunci cand solutii avem tot timpul...cand uitam ca esecurile noastre, aduc alte alternative.