Pornita de la credite ipotecare cu risc ridicat, criza a dat peste cap piata imobiliara, a impus noi reguli pe piata financiara, a distrus metalurgia, a creat panica pe piata petrolului, asta dupa ce ne-a rasturnat echilibrul vietii cat de cat asezate, rostogolindu-ne cu pasi repezi spre un viitor incert, presarat pe alocuri numai de previziuni care mai de care mai "optimiste ", tocmai acum, tocmai pe noi, cei care am crescut ani de zile cu dorinta de a deveni "oameni mari ", intr-o lume, care ne astepta cu bratele deschise.
Se pare ca lumea noastra imaginata in anii de copii, nu s-a materializat chiar la fel ca in visele noastre, azi respectandu-i pe cei care au reusit sa evadeze, care si-au gasit puterea sa plece de nebuni in lumea larga, pentru a-si cauta fericirea, pentru a gasi un loc mai putin atins de criza, decat la noi, un loc cu mai mult bine, dand uitarii vremurile in care imparteau salamul de soia, in bucati subtiri, egale...
Nu traim noi acum pentru prima data in istorie anii saraciei, prima criza a fost provocata chiar de catre stramosii nostri ; aurul dacic confiscat de Imparatul Traian, dupa razboaiele dacice a generat in Imperiul Roman un mare dezechilibru financiar, urmat de alte puncte de criza , inlantuite pe parcursul celor 2000 de ani.
Astazi parca se intrec toate intre ele si au luat-o razna cu totul, poate din cauza ca suntem noi cei care le simtim pe pielea noastre, nu doar invatam despre ele in manualele de istorie.
Astazi, ne intrecem in masini scumpe, plasme mega HD, telefoane 4G, ne robotizam si ne cream standarde de viata din cele mai luxoase, poate doar pentru a simti mai intens, viitoarea criza alimentara care se anunta, inmultirea populatiei si lipsa hranei de pe glob. Vom ajunge sa ne vindem tv-ul in schimbul unei portii de mancare, asta daca va fi cineva dispus sa renunte la ea, in schimbul unei cutii din care nu vom ajunge niciodata sa roadem pentru a ne potoli foamea. Suntem anuntati ca in curand sursa de carne nu va mai fi suficienta , din motiv ca suntem prea multi, ca vom trece la vanatul insectelor, bogate in proteine, sursa de hrana neexploatata pana acum...imi imaginez cum ar arata cotletul de porc modificat in meniul restaurantelor, cu cel de lacusta prajita, imi imaginez cum va aluneca berea pe gatul gurmanzilor, dupa o portie de furnici gratinate, in locul mititeilor...criza e criza, dar aici vorbim de altceva...
Stephen Hawking ne anunta, ca nu vom mai avea loc pe pamant, ca ar fi indicat sa ne inmultim, sa ne mutam, cu tot cu oale, cu pilota, masina si catel, pe alta planeta...daca ii dam crezare celebrului savant, ar trebui sa ne gandim cum ne vom creste copiii pe Jupiter, Saturn ( Pluto parca e prea friguroasa, iar Marte prea imbatranita ), cum ii vom trimite in vacanta la bunici inapoi pe pamant, asta dupa ce ne vom acizitiona in rate pe doua vieti, teren de casa in zona vecina cu omuletii verzi, cu care vom deveni prieteni dupa ce ne bem dimineata cafeaua impreuna.
Suntem in criza de toate, nici bolile nu mai sunt ce au fost odata...adio, tifos, ciuma, tbc, azi murim prajiti de radiatii, mutilati chimic cu fel de fel de substante si pusi la conservat mai bine decat mumiile din piramide, dam pe afara de atatea e-uri colorate, ca nici nu o sa mai avem timp sa putrezim.
Marea boala care ne paste pe toti, vine cu pasi grabiti catre noi, la mare cautare, intr-un stil modern ...depresia. De mult ingrosam randurile cabinetelor de psihiatrie, de acum incolo vom cauta cu diperare un loc in care sa ne plangem singuri nefericirea... o sa fim deprimati, intre deprimanti...serotonina ne va face cu mana de undeva de sus, amintire al unui timp demult apus, bucuria industriei farmaceutice, singura in plina dezvoltare.
Sfarsitul lumii ne apasa pe tample, ne urla din televizoare, se anunta peste tot...vin toate gramada peste noi, cu lipsuri, griji, neajunsuri...iar noi cu umeri tineri, ne-am oferit sa o caram pe mai departe, in speranta unei vieti mai bune, plina de criza lucrurilor rele.
Daca am lua tot in seama nu am mai fi noi, nu putem sa ne impiedicam la fiecare pas din viata nostra de ultima nascocire a vreunui savant, nu ne putem umple mintile si asa tulburate de grijile zilnice, cu fatalitati scornite din motive mai mult sau mai putin realiste.
Nu am dat de ce ne asteptam si nimeni nu ne-a intampinat cu flori, belsug, cu locuri de munca, case , masini, familii fericite, poate am avut ghinionul sa aterizam intr-un punct mai negru din istoria lumii, ce bine ca nu suntem nici primii, nici ultimii, ce rau ca unii s-au pierdut, ce bine ca au fost atatia care au depasit momentul...noi, marturie a lor, vom merge mai departe...
