As vrea sa-mi amintesc zilnic, ca nimic nu tine la infinit, ca exista un termen limita, chiar daca cineva il tine inca secret de mine...as vrea sa-mi traiesc zilele toate ca si cum ar fi ultimele, sa-mi inventez in fapte toate dorintele ascunse, fara sa-mi pese de judeca de apoi a celor din jurul meu, sa ma arunc din ganduri in lumea cea adevarata, fara sa-mi las cale de intors, fara sa mai am ce pierde...As vrea sa se uite toti la mine, sa-mi arate cu degetul nebunia si sa intorc spatele spre lumea lor, lasandu-i sa-mi judece sminteala, in timp ce pierd timp pretios din viata lor...Vreau sa-mi amintesc ca nu am privit niciodata cu adevarat cerul, sa intalnesc un om care sa se prefaca absent la toate nebuniile mele si totusi sa fie prezent in fiecare clipa langa mine, sa-l iau de mana, sa uit ca am citit codul bunelor maniere, ca ne mai inconjoara o lume plina de reguli, de constrangeri si prejudecati, sa fac ce-mi place, ce as fi vrut fiu dintotdeauna, dar nu am putut sa-mi recunosc niciodata...pana la urma ce as avea de pierdut?oricum ar fi ultimele zile...ultimele sanse de a fi exact ceea ce vrei sa fiI...
Din pacate nu am reusit pana acum, uneori imi amintesc exact forma eului meu, altadata uit, sau ma maschez de dragul celor din jur, de nevoia ca asa trebuie, din dorinta de urma un drum deja stabilit, din teama de voi , din teama de mine...
Haideti sa ne mintim intre noi, sa avem cate un doctor care sa ne declare bolnavi incurabili, si cate o boala imaginata, sa ne numaram zilele rand pe rand, asteptand-o pe urmatoarea ca pe o minune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu