ATUNCI ERA BINE, ACUM E LA FEL...

Ieri m-am trezit la noua fix.
Afara inceput de iarna tarzie, parca ar vrea sa vina, parca ar mai sta, din geam casa vecina e uda de ploaie, a noastra inseamna ca-i la fel, frigul pandeste, se-ntinde din varfuri parsiv sa intre pe geam, nu poate, las perdeaua sa-i cada pe fata. Ar merge o cafea zic, miroase a gogosi, pai da, asa miroase miercuri in casa, a paine si a bine.
Nu ies. Iarna-mi grabesc drumurile doar catre pat, sa dorm, sa ma trezesc la soare, sa-mi scutur gandurile, cartile, pernele in luna de (prima)vara.
Am uitat de zahar, normal, tot timpul uit cate ceva, e buna si amara, postasul a adus ceva, ridic spranceana mirata, pe frigul asta  nu se trimit scrisori, trozneste caldura-n calorifer, altadata ne lipeam de soba. Pe net click, cancan, libertatea, le citesc pentru ca nu le cumpar, n-as scoate doi lei din buzunar sa platesc aberatii...poarta sau nu chiloti Simona Sensual?
Nu ninge. Macar daca ar ninge...Mamaia bea cafeaua ca pe ceai, pe toata dintr-o sorbitura, nu mai avea timp sa o descante ca noi...si ei ii era frig iarna saraca, avea fotoliul langa soba si toata ziua tricota. Cand nu aveam ce face  furam cate-un ghem de lana, il ascundeam, ce se ma supara...da-mi fah maica ghemu' inapoi, ca io vaz' ce ai facut, lasa ca te spui io...Era lumina de soba si fum usor din lemnul ars, covrigi pe caramida calda, mere copate, noi mici, copii, cu haine groase...Cu ea stateam in fiecare dimineata, ne mai certam la tabinet, la toci, nici nu-mi amintesc sa mai fi jucat cu altcineva carti de atunci, fierbea vin si-o adormeam la pranz...
Imi suna telefonu', lasa-l sa sune, pfooa iarasi dau de zat, niciodata nu stiu cand se termina o cafea, cam amara, daca ar mai fi fost totusi putina...
Nu mai imi e frig. Nici atunci nu imi era...Mereu uitam ca degetele inghetate nu se lipesc de soba, ca omul de zapada sclipeste la ger, afara iesim cu trei caciuli si doua perechi de pantaloni indesati bine-n sosete si cizme, ca iarna se-mpodobeste orasul...si astazi uit la fel.
Ce bine a fost atunci, ce bine-i si acum.
Am timp de mine, am timp de tot.
Azi m-am trezit la noua fix.

NAH, CA MOSUL TOT A VENIT....

Pentru cei /cele care intre timp v-ati emancipat (desi inca va stergeti nasul pe maneca, cand nu va vede nimeni) si faceti alergie acum la moshii de craciun  si alte spirite care aduc cadouri, va anunt ca noi astia ramasi putin mai in urma inca ne bucuram de fiecare lucru care ne face ziua mai frumoasa, chiar daca asta inseamna sa cotrobaim prin ghete dupa dulciuri de la cineva drag, sau sa alergam prin magazine dupa cadouri cu multe zile inainte, doar pentru a il vedea pe celalalt zambind. Lasati feisbucul sa respire de frustrarile voastre, nu va mai dati cu greatza ochii peste cap, nu  judecati cand nu puteti intelege, cu un coment rautacios in plus, moshul tot vine...chiar si la voi...