Pas san toi - Lara Fabian

STIU CA...

Primul pas pe care trebuie sa-l facem pentru a obtine un lucru , este sa ni-l dorim cu adevarat , sa-l proiectam undeva in viitor , preferabil nu foarte indepartat, sa-l conturam perfect cu mintea , sa-l pipaim orbeste pana ne convingem ca poate fi real si sa suflam peste el , pana prinde viata.
Nu suntem Dumnezeu , dar suntem fauritorii lumii noastre , iar pentru a construi avem nevoie de un plan .
Ne plangem de mila , ne plangem esecurile , privim cu ciuda si invidie in jur si ne inghitim frustrarile , pentru ca ne este teama sa ne dorim cu adevarat, sa ne imaginam un tablou , la care sa mai adaugam zilnic cate un strop de culoare .Ne ingrozeste dezamagirea neimplinirii, finalul neimaginat "Ce-ar fi daca...ce frumos ar fi daca....dar nu , nu are cum sa mi se intample chiar mie ".
Ba are cum , pentru ca orice este posibil si sincer chiar e loc de orice....
Comoditatea si slabiciunea vor gravita mai degraba in jurul faptelor trecute , gasind solutii victorioase , in urma unor acte deja finalizate , bine sau mai putin bine .
Inmagazinam energia trecutului si ne batem capul uneori intrebandu-ne " ce-ar fi fost daca..." , asta pentru ca avem linistea asigurata , ca nimic din ce ne imaginam nu se va realiza si in niciun caz , nu vom dezamagi , nu vom suferi.
E comoditatea venita din trauma esecului , sa nu mai indraznesti sa-ti doresti, ci doar sa lasi lucrurile sa curga de la sine , alambicat , fara nicio implicare si amplificare .

Nu cred ca suntem raspunzatori de tot ce ni se intampla, dar in cea mai mare parte ne influentam existenta , fiind macar pregatiti pentru ceea ce ni se da...caci cele mai frumoase lucruri sunt cele daruite , iar noi trebuie sa invatam sa primim .

Seara, inainte sa adorm desenez un vis , ca un fluture frumos colorat si il asez intr-o cutiuta pe noptiera langa pat .Dimineata ridic capacul , il asez in palma si ii dau drumul sa zboare .Uneori sunt fericita , alteori trista , uneori are aripile cel mai frumos pictate ,alteori mi-e drag pentru ca stiu ca e la meu ...Dar cel mai trist e atunci cand uit de el in cutie pe noptiera ...si ma intreb ce-ar fi fost daca n-as fi uitat...

JOCI SI TE JOCI

Multe isi au locul aici pe pamant , la un pas de noi, asezate cu voia sau fara de voia noastra , insa cu scopuri precise si cu delimitari exacte .
Totul se leaga ca intr-un puzzle neterminat , cand cauti cu disperare piesa potrivita , ratacita cine stie pe unde . Uneori mai gresim , alegem prost, ni se pare ca e bine si ne dam seama abia cand vedem ca piesa nu se potriveste . Avem voie la multe incercari, de asta ne-o si luam in cap si dam apoi cu el de toti peretii ..., gresim o data , de doua ori .. important este sa continuam .Azi punem o piesa , maine alta , la un moment dat ne vom opri, dar atunci trebuie sa avem tot jocul completat.
Adevaratii jucatori nu abandoneaza niciodata , nu lasa goluri in urma lor si in sufletele celorlalti , desi poate finalul jocului e cel mai greu.
Joc si joaca. Viata e doar un joc , care nu implica o mare competitie , nu are un punct , o destinatie finala , la care trebuie si trebuie sa jungem neaparat , intr-un anumit timp si incalcand orice regula.
Viata e bucuria jocului cinstit , e premiul binemeritat, pentru ca ai fost ales sa joci sau sa te joci ...Cand te impiedici si cazi , construiesti repede o cusca mica , doar pentru tine ,o asezi frumos intr-un loc intunecos , ascuns si te retragi din joc cu ochi aprinsi si cu miorlaituri in glas ....lancezeala si plansul de mila se-ncheie cand iti dai seama ca jocul merge inainte si fara tine , deoarece altul ti-a luat locul si-l joaca mult mai prost ... sau mult mai bine. Omul potrivit la locul potrivit.
Iti place cand viata o ia inaintea ta si tu alergi grabit sa o prinzi din urma ...iti place sa-i dai drumul asemenea unui zmeu, intr-o zi senina de vara , sa-l urmaresti pas cu pas , mut de uimire , sa ti se faca stomacul ghem cand vezi cate un nor pe cer, de frica sa nu-ti strice jocul . Iti place sa fii surprins , sa devii mic de uimire , imaginandu-ti cum te vezi de sus , din dreptul zmeului , un punct , un fir de nisip ...esti fermecat de o vraja si tresari ca un copil in fata primei carti ilustrate de povesti.

N-as vrea sa-ti stric bucuria , asa cum n-as vrea nici furtuna sa-ti doboare zmeul ...depinde doar de tine cat de bine stii sa-l dirijezi , totul sta in mainile si in puterea ta .

RESTUL E TACERE...

Unii cand tac lasa impresia ca sunt prosti , dar daca deschid gura elimina orice urma de indoiala...asa ca mai bine si-ar inghitii cuvintele mormaite , care nu sunt decat o pierdere in plus de energie si de timp , nu pentru ei , ci pentru cei care asculta...
Toata lumea are ceva de spus ... foarte bine , ca de asta avem voie sa ne exprimam liber , sa fim dezinhibati , sa nu mai dam si sa primim cu ratia , dar nu cantitatea e problema, ci calitatea .Daca tot ne-a luat vreo 2 ani din viata sa invatam sa vorbim , macar sa folosim pana la epuizare toate cuvintele din vocabularul limitat la nivelul primar , tulburat si el , printre altele , de toti factorii din exterior care influenteaza numai in " bine "...
Sunt atatea fiinte graitoare pe lumea asta , care au 3 idei mari si dizolvate si pe care le tot etaleaza intr-o parte si alta , printr-o bombaneala surda si incoerenta , care deranjeaza...Daca nu au nimic de spus care sa intereseze pe ceilalti ,ii rog sa se rezume la tacere , care oricum este mult prea eleganta pentru ei si in care nu isi vor gasi locul niciodata.
Tacerea se invata , dintre cei care nu spun nimic , putini sunt tacuti , dar si mai putini stiu asta.
Am avut momente in care mi-am dorit sa fiu atat de mediocra incat sa nu ma intereseze ce vorbesc , sa am acest curaj...am vazut ca se poarta , dar de fiecare data m-a oprit tacerea cuiva , care spunea ca intelege mai mult decat ar putea grai ...Mi-a pasat mai mult de ce nu este spus , decat de "noncomformismul" de a vorbi pentru toata lumea ... si am tacut ...mi-am dat seama ca tacerea este unul dintre cele mai dificile argumente de combatut si am vrut sa o pastrez ca atuu.
Se vorbeste mult si prost , se ofera tot , se socializeaza excesiv , invartind aceleasi idei zilnic pe o parte si pe alta . Nimic nu e nou , totul e spus sub alta forma ...
Mi-e dor de oamenii care au cu adevarat ceva de spus , mi-e dor sa tac si sa ascult , sa ma fac mica si sa ma ascund de cat de putine stiu , sa fiu invidioasa ca nu mi-au trecut mie prin cap acele ganduri ...
Suntem liberi sa ne exprimam , dar fara molfaieli de fraza prostesti , mai mult interjectii decat cuvinte corect articulate , fara sa ne mutilam auzul cu vaitaturi deplorabile .
Cea mai mare parte se pierde in socializare excesiva , pe principiul " eu sunt mai vorbareata ", in traducere vorbesc mult si prost.
Vorbitul inutil ,deteriorat ,excesiv , nu e altceva decat prostie ... restul e tacere...
Daca am vorbi mai putin , poate ne-am asculta mai mult gandurile , cineva s-ar putea sa ne vorbeasca prin ele ...

MAI MULTL DECAT O PRIVIRE ...

Un studiu recent arata ca un mesaj se transmite intre doua sau mai multe persoane, in proportie de 7 % pe cale verbala, 38 % prin tonul vocii si 55 % prin contact vizual. Cred ca se poate trage foarte usor concluzia de aici de importanta limbajului nonverbal... privirea spune mai mult decat 1000 de cuvinte , emotioneaza mai mult decat orice metafora , convinge mai repede decat orice metoda de persuasiune...
Nu prea constientizam acest mic- mare detaliu, ca nu prea ne invata nimeni la scoala decat arta cuvantului , astia care suntem mai norocosi ca o stim si pe asta ...ne pierdem in fraze labartate , ne alegem cele mai deosebite cuvinte, le contorsionam si schimonosim pana iese ceva mai aparte , poate -poate reusim sa impresionam si data asta , dar nu stim ca avem din start o mare infirmitate. Prin vorbe nu transmitem decat 7 % din tot ce ne-am chinuit noi sa exprimam... cam atat ajunge in partea cealalta...
Restul se afla in privire , totul se afla in privire , fara prea mari urme de premeditare si sanse de inchistare.
Am ochi sa privesc -sa spun ce nu-i de spus , sa spun ce nu e pentru toata lumea, sa spun unde nu e loc de spus ...sa spun ce vreau , cum vreau si sa fiu inteleasa fara sa dau gres...

"Uita-te in ochii mei , cand vrei sa ma cunosti cu adevarat , poti sa ma auzi , dar asculta-ma doar pentru a-mi da satisfactia ca sunt ascultata. Inca nu am gasit in carti cuvintele prin care sa arat exact ce simt...cand o sa le intelegi din ochii mei , inventeaza-le tu si pune-le bine undeva...altii nu vor stii ce sa faca cu ele..."
Cam asta as avea eu de spus in acel procent de 55%... mai trebuie doar sa gasesc persoana care sa receptioneze mesajul meu, sa inteleaga ce spun eu aici, ca prea am vorbit cu peretii in ultimul timp si mi-e tare dor sa vorbesc pe intelesul meu...