STIU CA...

Primul pas pe care trebuie sa-l facem pentru a obtine un lucru , este sa ni-l dorim cu adevarat , sa-l proiectam undeva in viitor , preferabil nu foarte indepartat, sa-l conturam perfect cu mintea , sa-l pipaim orbeste pana ne convingem ca poate fi real si sa suflam peste el , pana prinde viata.
Nu suntem Dumnezeu , dar suntem fauritorii lumii noastre , iar pentru a construi avem nevoie de un plan .
Ne plangem de mila , ne plangem esecurile , privim cu ciuda si invidie in jur si ne inghitim frustrarile , pentru ca ne este teama sa ne dorim cu adevarat, sa ne imaginam un tablou , la care sa mai adaugam zilnic cate un strop de culoare .Ne ingrozeste dezamagirea neimplinirii, finalul neimaginat "Ce-ar fi daca...ce frumos ar fi daca....dar nu , nu are cum sa mi se intample chiar mie ".
Ba are cum , pentru ca orice este posibil si sincer chiar e loc de orice....
Comoditatea si slabiciunea vor gravita mai degraba in jurul faptelor trecute , gasind solutii victorioase , in urma unor acte deja finalizate , bine sau mai putin bine .
Inmagazinam energia trecutului si ne batem capul uneori intrebandu-ne " ce-ar fi fost daca..." , asta pentru ca avem linistea asigurata , ca nimic din ce ne imaginam nu se va realiza si in niciun caz , nu vom dezamagi , nu vom suferi.
E comoditatea venita din trauma esecului , sa nu mai indraznesti sa-ti doresti, ci doar sa lasi lucrurile sa curga de la sine , alambicat , fara nicio implicare si amplificare .

Nu cred ca suntem raspunzatori de tot ce ni se intampla, dar in cea mai mare parte ne influentam existenta , fiind macar pregatiti pentru ceea ce ni se da...caci cele mai frumoase lucruri sunt cele daruite , iar noi trebuie sa invatam sa primim .

Seara, inainte sa adorm desenez un vis , ca un fluture frumos colorat si il asez intr-o cutiuta pe noptiera langa pat .Dimineata ridic capacul , il asez in palma si ii dau drumul sa zboare .Uneori sunt fericita , alteori trista , uneori are aripile cel mai frumos pictate ,alteori mi-e drag pentru ca stiu ca e la meu ...Dar cel mai trist e atunci cand uit de el in cutie pe noptiera ...si ma intreb ce-ar fi fost daca n-as fi uitat...