miercuri, 19 ianuarie 2011

PRIETENI SI PRIETENII...

A fost o vreme cand prietenii curgeau rauri , rauri prin viata mea, pe o usa intrau , pe alta ieseau , tarand dupa ei bagajele unei prietenii care se terminase cu mult inainte sa inceapa.
Fiecare "ciocnire de interese" incepea cu gandul unei mari legaturi , ce visa sa dureze o eternitate (...sa ma chemi la nunta ta , sau vom locui pe aceasi scara de bloc si ne vom bea toata viata impreuna cafeau , in timp ce viitorii nostri copii isi vor imparti jucariile la aceasi gradinita...), miza fiind doar prelungirea inutila si imatura a momentului in sine, intr-un viitor care nu tine seama de astfel de planificari.
Rand pe rand , cele mai multe s-au incheiat la fel de repede cum au inceput sub tutela resentimentelor si a incercarii cu degetul a unor lucruri noi sub soare , sau sub ideea de nou.
Am insirat clipele in firescul lor cu oameni pe care i-am acceptat in viata mea doar pentru a avea cu cine sa-i compar pe cei mai buni , sa-i aleg pe cei mai buni , facand astfel diferenta dintre bine si rau.Au fost vremuri neclare si locuri mlastinoase, prin care am trecut sarind din loc in loc de teama sa nu ma afund prea tare si prin care am orbecait , incercand sa simt forma aluaturilor celor mai bune.
O usa inchisa in urma cuiva nu inseamna o pierdere , ci un loc gol lasat in asteptare , care se ocupa mult mai repede decat ar avea timp praful sa-i acopere urmele.
Azi, mi-am dat seama ca am numai prieteni vechi, sunt oameni pe care ii cunosc de ani de zile si sunt relatii care s-au consolidat de-a lungul timpului, care au in spate o poveste , si doi povestitori dispusi sa-si reaminteasca totul. Asta mi-a dat un sentiment de stabilitate...
Mi-am dat seama ca a existat un moment in care mi-am scuturat puternic bratele si m-am desprins de toate incalcelile unor false prietenii, ca am intors spatele cu usurinta unor oameni fara de care pot foarte bine sa traiesc , sau poate chiar mai bine.
Am cernut printr-o sita deasa si am pastrat doar finetea celor care au stiut sa ma caute pe orice drum as fi mers , sa ma opreasca strangandu-ma in brate si sa-mi spuna "merg si eu cu tine , oriunde ai merge tu ..." , si am mai facut niste pasi impreuna ...
Pe restul i-am lasat in urma ...
sunt oameni care vin , raman pentru o vreme , pentru a avea apoi de unde pleca mai departe...
dar sunt oameni care vin si pleaca cu gandul ca au mereu unde sa se intoarca... in sufletul meu.

2 comentarii: