PENTRU BUNICU '

Mi-e dor de bunicu '. Mi-e dor de 16 ani , in serile linistite cand reusesc sa-mi tintuiesc gandurile, ingramadindu-le din colt in colt si pregatindu-ma parca pentru o poveste care incepe intotdeauna asa..." Bunicul meu nu mai este ....Imi duc viata de-o parte infirma, purtand drept sprijin un snop de imagini suspendate in timp si  un chip ramas neschimbat de cand l-am vazut ultima oara.
Pana de curand stiam un om care-i semana perfect. Ma amageam uitandu-ma la el , asteptand sa-mi spuna " ce faci tilica ? ia cauta-ma tu prin buzunare..." Imi doream sa-l mai cotrobai copilareste prin dosurile hainei , iar el sa scoata de la piept ciocolata africana cu alune, motiv suficient de intemeiat sa-mi colorez fata de bucurie si degetele de atata calicenie. Probabil,  nu aveam cu ce sa o compar , sau poate astazi,  nici ciocolatele nu mai sunt cum erau odata...
Dar o cutie plina cu vafe de inghetata? Nu, nu e bunicu ', altfel pana acum imi trantea in brate ditamai cutia , pe care nu de multe ori am scapat-o , grabindu-ma sa le-o arat si celorlalti. Astazi,  sortimentele de inghetata sunt mult mai aratoase , doar eu visez asa mai desuet.
Bunicul avea barca si vasle , iar eu am crescut jucandu-ma in plasele lui, ascultandu-i cele mai frumoase povesti despre comori pierdute-n Dunare , despe pescari batrani bulgari si despre Turtucaia.

Iarna, bunicul isi repara setcile (plasele), iar eu ma tineam dupa el innodandu-i ochiurile si incurcandu-i iglitele.El m-a invatat prima poezie in a treia iarna din viata mea - Mama lui Stefan cel Mare ...si primele litere din alfabet.
L-am visat pe bunicu' zilele trecute si mi-am dat seama ca azi ar fi fost ziua lui...dar ce i-as mai putea spune?
In vis stiam ca va pleca curand , m-a imbratisat ca dupa o lunga revedere.Voia sa ne ocupam de gradina noastra si toate erau ca pe vremea lui , rosiile zaceau aliniate in cuiburi , iar caisele erau mari cat portocalele-n pom.
Azi,  bunicule  sa stii,  ca lucrurile s-au mai schimbat , caisul ala mare s-a uscat si nici leaganul facut de tine nu mai e, iar gradina nu prea are cine sa o ingrijeasca. Noi nu suntem asa de priceputi ca tine ...in rest suntem bine , tot cum ne stii , poate cu niste ani in plus .

Nu mai e bunicul si nici omul care-i semana . Azi sunt doar oamenii prin care mai traieste el..."