SI AMINTIRILE UNDE SE DUC ?CAND SE DUC?

Astazi , fortata de imprejurari am facut curat in" sertarul cu amintiri" simbolic spus, de fapt e vorba de o geanta foarte mare , care a transportat de la Constanta cursurile , cartile , amintirile mele din cei patru ani petrecuti acolo , zestrea mea spirituala.
S-au scuturat de prin carti , felicitari cu mosi craciuni burtosi , pusi bine la presat printre notiuni de semantica, felicitari primite in seri studentesti in xs, mazgalite cu mesaje de iubire eterna, care nu s-au concretizat niciodat, biensur.
Ultimele pagini din caietele de curs sunt tapate cu discutii interminabile pe teme mult mai interesante decat ce predicau profesorii nostrii (Livia stie , ea era celalalt ochi critic, cu care imparteam parerile in scris... )

Clipe haioase , ce sa zic si acum ma bufneste putin rasul , uitasem cu totul de ele....Le-am luat si le-am pus bine...

Dar eu vin si va intreb acum ce facem cu amintirile care inca dor?Ce faci cand gasesti primii trandafiri daruiti , uscati, parca pentru totdeauna, felicitarile cu mesaje ce credeai ca vor fi vesnice , lucruri personale uitate , ametite intr-o graba de om , insusite ca si cum ar fi ale tale , tocmai pentru ca le-ai impartit cu altcineva candva...

Aceste amintiri reale , palpabile ce pastreaza inca mirosul , visul, culoarea acelor timpuri se pitesc pe undeva sau se indeparteaza precum niste obiecte expirate , inutile?

Amintirile se pastreaza doar in suflet sau si in sertar?Amintirile unde se duc ? cand se duc?

Avem nevoie de o dovada a unei existente trecute?Avem nevoie sa ne reconstituim povestile ? pe noi?