Simt o liniste incredibila si parca nimic din lumea asta nu ma mai afecteaza... sau poate mi se pare, poate e pe moment. Simt ca nu mai am resurse , parca nu mai am de unde sa trag si sa scot ,sa arunc, sa simt , sa traiesc ... Sper ca nu va fi mereu asa , dar deocamdata nu ma deranjeaza ...imi este indiferent daca este bine sau rau , simt o liniste mult prea odihnitoare, poate aveam nevoie si de asta.
joi, 19 noiembrie 2009
marți, 17 noiembrie 2009
CUM NE IRITA UNII...
Astazi o zi ca oricare alta , fara nimic special , munca , casa. Pana aici totul bine, doar ca drumul dintre cele doua , m-a scos din sarite.Pe langa un rau fizic si o foame incredibila, nu stiu cum au reusit sa se imbine amandoua, fac greseala sa ma urc in 305, a
sta pentru ca venise mai repede si nu am mai vrut sa astept 301, desi distanta era mai scurta.Nici nu ma urc bine , platesc, si ocup primul scaun din fata , durerea lasandu-ma fara vreo urma de putere. Scot din geanta cerceii pe care tocmai ii cumparasem, pentru a-i mai admir o data, dar mi-a pierit cheful imediat , cand cineva la o suta si ceva de kile s-a trantit aproape peste mine, intrebandu-ma dupa aia daca cumva era ocupat locul.....nuuuuuu, da asta nu inseaman ca trebuie sa ocupi doua dintr-o data si sa ma strivesti si pe mine...Nu-i nimic, ma uit pe geam cu gandul la ardeii umpluti de acasa si la patutul meu calduros, dar nu pot frate sa-mi continui gandurile , ca trebuie sa ascult o ditamai discutia telefonica , tocmai din capatul celalat al microbuzului.Si nici macar nu ma interesa........Unul tot ii explica cuiva, cica Tanti Nusa o chema , ca el este un baiat simtit si nu indrazneste sa se duca in vizita la una Roxana , prietena de familie cu ai lui, care pregatise peste special pentru el . Nu putea nici sa refuze, ca o supara , si nici macar nu era vina lui , ca el ii spusese mamei ca are pofta de peste , si mama nu trebuia sa-i spuna lu roxana , ca ea chiar i-a gatit si el ce se face acuma..... Da Tanti Nusa nu intelegea ce voia el sa zica , si ii plasa telefonul cand lu maicasa , cand lu taicasu...si telefonul isi mai pierdea semnalul si el tot explica , se agita si eu ma enervam. Nu mai voiam sa-l aud , ca nu ma interesa povestea lui penibila si de doi bani....asta ca sa vedeti ce probleme au unii si cum le transmit si celorlalti , scarbindui de atata prostie...Unii chiar nu isi dau seama ca deranjeaza, ca spatiul pe care il impart cu altii inevitabil trebuie respectat?Ca nu intereseaza pe nimeni discutiile lor telefonice , dar mai ales un microbuz intreg? Macar cerceii mei sunt frumosi , macar pentru ei sa ma bucur, acum ca stau in varful patului , intr-un loc numai al meu , fara indivizi grosolani si needucati...Apropo , am uitat una tare...acelasi individ face diferenta dintre doua femei ,,nu mama, nu semanau deloc , erau asa ca amarul si cireasa..,, oare a gandit-o mult pe asta?
sta pentru ca venise mai repede si nu am mai vrut sa astept 301, desi distanta era mai scurta.Nici nu ma urc bine , platesc, si ocup primul scaun din fata , durerea lasandu-ma fara vreo urma de putere. Scot din geanta cerceii pe care tocmai ii cumparasem, pentru a-i mai admir o data, dar mi-a pierit cheful imediat , cand cineva la o suta si ceva de kile s-a trantit aproape peste mine, intrebandu-ma dupa aia daca cumva era ocupat locul.....nuuuuuu, da asta nu inseaman ca trebuie sa ocupi doua dintr-o data si sa ma strivesti si pe mine...Nu-i nimic, ma uit pe geam cu gandul la ardeii umpluti de acasa si la patutul meu calduros, dar nu pot frate sa-mi continui gandurile , ca trebuie sa ascult o ditamai discutia telefonica , tocmai din capatul celalat al microbuzului.Si nici macar nu ma interesa........Unul tot ii explica cuiva, cica Tanti Nusa o chema , ca el este un baiat simtit si nu indrazneste sa se duca in vizita la una Roxana , prietena de familie cu ai lui, care pregatise peste special pentru el . Nu putea nici sa refuze, ca o supara , si nici macar nu era vina lui , ca el ii spusese mamei ca are pofta de peste , si mama nu trebuia sa-i spuna lu roxana , ca ea chiar i-a gatit si el ce se face acuma..... Da Tanti Nusa nu intelegea ce voia el sa zica , si ii plasa telefonul cand lu maicasa , cand lu taicasu...si telefonul isi mai pierdea semnalul si el tot explica , se agita si eu ma enervam. Nu mai voiam sa-l aud , ca nu ma interesa povestea lui penibila si de doi bani....asta ca sa vedeti ce probleme au unii si cum le transmit si celorlalti , scarbindui de atata prostie...Unii chiar nu isi dau seama ca deranjeaza, ca spatiul pe care il impart cu altii inevitabil trebuie respectat?Ca nu intereseaza pe nimeni discutiile lor telefonice , dar mai ales un microbuz intreg? Macar cerceii mei sunt frumosi , macar pentru ei sa ma bucur, acum ca stau in varful patului , intr-un loc numai al meu , fara indivizi grosolani si needucati...Apropo , am uitat una tare...acelasi individ face diferenta dintre doua femei ,,nu mama, nu semanau deloc , erau asa ca amarul si cireasa..,, oare a gandit-o mult pe asta?vineri, 30 octombrie 2009
Ce va fi, vom mai vedea....
E foarte bine atunci cand esti mai sigura pe tine, cand te simti importanta , cand inveti zilnic ceva nou ,cand cunosti oameni noi...Da ce te faci cand vezi atatia oameni noi , cu care interactionezi , dar despre care , iti dai seama ca nu stii mai nimic , apoi te gandesti ca peste o luna, e posibil sa fiti cei mai buni prieteni sau nu...Uneori mi se intampla sa ma insel , sa ma dezamageasca oamenii de care eram foarte incantata la inceput ,si invers.Zilele astea chiar am cunoscut oameni noi, nu pot sa ma pronunt in privinta lor, la inceput toti sunt amabili...voi revenii cu detalii despre acest subiect. Sunt foarte curioasa sa vad cum vor evolua lucrurile, deocamdata nu pot decat sa astept , si sa mai las cate o zi sa curga, o lume sa se desfasoare , in jurul meu si cu mine...
luni, 26 octombrie 2009
OAMENII MARI ALEG COPILARIA...
"DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA MEA:Manechinele din vitrine trebuie sa aiba vreo 25 de ani.Ele sunt totdeauna elegante.Zambesc.Au fruntea inalta.Au un tonus bun.In fata vitrinei se opreste un baietel, se uita lung la ele si-si spune:Ce bine o sa fie cand o sa ma fac mare.In fata vitrinei se opreste un batran, se uita lung la ele si-si spune:Ei, pe vremea cand eram si eu mai tanar...'' Textul apartine poetului schizoidic, CRISTIAN POPESCU si face parte din ''Familia Popescu'', text pe care intamplator l-am citit in aceasta seara, paragraful de mai sus amintindu-mi de mai multe framantari ale mele ce dureaza de vreo 20 de ani.Voi avea si eu oare un moment al meu zero,in care sa fiu pe deplin multumita si impacata cu aceasta existenta scornita?Cand eram copil si mai tarziu fraged adolescent visam sa fiu MARE , sa schimb lumea, sa am puterea de a ma preafericii.Oamenii mari puteau orice ,eu visam sa fiu om mare, nu medic , cantareata sau balerina.Acum sunt un om mare ,as vrea sa am dubii in privinta asta , dar nu imi mai permit si visez cu dor la copilaria mea...Mizez pe pariul sinceritatii, cand ma intorc la vis si bucurie ,la nestiinta anilor in care lumea era construita dupa regulile mele.Copilaria mea ramane un balon auriu in care m-as urca oricand, chiar si pret de cateva clipe, pentru a-mi scutura buclele blonde si pentru a trece puntea.Copilaria ramane un vis pierdut ,din care m-am trezit pentru a-mi implini un altul .Voi aveti astfel de stari?puteti trai la maxim clipa sau tanjiti dupa vremuri trecute?
joi, 22 octombrie 2009
Orice inceput e greu.....
Toate inceputurile sunt grele si anevoioase,incurcate si incetosate ...Asa incepe si primul meu post ,cu timiditate si emotie,cu tremurat de taste.M-am hotarat sa-mi creez acest spatiu , pentru ca am ceva de spus intotdeauna si nu am avut niciodata un loc al meu in care sa scriu tot ce-mi trazneste prin cap ,totul asa cum vreau eu.. Dar acum am si o sa profit din plin de acest lucru, asadar nu-mi ramane decat sa ma apuc de treaba si sa va astept cu drag si pe voi.............
Abonați-vă la:
Postări (Atom)