Nina Cassian - A fost

A fost o dragoste ca un acord de Bach, 
de-o gravitate limpede... Aveam o datao nobila miscare-analizataca a figurilor, la sah.
Si iata-te în plina dezordine. Strain de legi.Silaba ta de gura mea nu o mai legi, si nu îmi mângâi umerii si nu îmi ieiîn palme fruntea fulgerata de idei.
Nu pot întârzia prea mult, încovoiata de durere, de rusine.Respir adânc: un nou acord ascult, ca sa ma urce dincolo, mai sus de tine.

Scrisoare de bun ramas-George Tarnea

Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau,
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

ALB SI NEGRU...DE ADRIAN PAUNESCU

Înca o noapte alba în contul vietii gri
Înca un bulgar negru la muntele de smoala
Înca un om mai crede si altul îl însala
Si „a minti” se-aude la fel cu „a iubi”.

Nu mai putem distinge minciuna de greseala?
Ni-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondiala?

Ce drept are minciuna sa vina între noi?
Dam pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul.
Noi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul!
Te-acuz si-ti cad în fata tîrîndu-ma-n noroi.

Noi sîntem programatii, trimisii, posedatii
Unui blestem mai mare, mai rau si mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a carei nota plîng.
Strigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i.

Înca o noapte alba, poti merge sa te culci
Te voi iubi de taina, de jale si de veghe,
Îti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche
Înca o noapte alba, cu negre fructe dulci.

Eu plec nu prea departe, aici, lînga padure
Ma întîlnesc cu Shakespeare, un viitor coleg.
Si într-o tragedie de-a lui am sa te leg,
Ca toti actorii lumii destinul sa ti-l fure.

Prea dulceo! Noapte buna –sa visezi ca minti
Si treaza în minciuna s-adormi cu foc sub talpa
Sa ai o noapte neagra, sa am o noapte alba
Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit în dinti

ATUNCI ERA BINE, ACUM E LA FEL...

Ieri m-am trezit la noua fix.
Afara inceput de iarna tarzie, parca ar vrea sa vina, parca ar mai sta, din geam casa vecina e uda de ploaie, a noastra inseamna ca-i la fel, frigul pandeste, se-ntinde din varfuri parsiv sa intre pe geam, nu poate, las perdeaua sa-i cada pe fata. Ar merge o cafea zic, miroase a gogosi, pai da, asa miroase miercuri in casa, a paine si a bine.
Nu ies. Iarna-mi grabesc drumurile doar catre pat, sa dorm, sa ma trezesc la soare, sa-mi scutur gandurile, cartile, pernele in luna de (prima)vara.
Am uitat de zahar, normal, tot timpul uit cate ceva, e buna si amara, postasul a adus ceva, ridic spranceana mirata, pe frigul asta  nu se trimit scrisori, trozneste caldura-n calorifer, altadata ne lipeam de soba. Pe net click, cancan, libertatea, le citesc pentru ca nu le cumpar, n-as scoate doi lei din buzunar sa platesc aberatii...poarta sau nu chiloti Simona Sensual?
Nu ninge. Macar daca ar ninge...Mamaia bea cafeaua ca pe ceai, pe toata dintr-o sorbitura, nu mai avea timp sa o descante ca noi...si ei ii era frig iarna saraca, avea fotoliul langa soba si toata ziua tricota. Cand nu aveam ce face  furam cate-un ghem de lana, il ascundeam, ce se ma supara...da-mi fah maica ghemu' inapoi, ca io vaz' ce ai facut, lasa ca te spui io...Era lumina de soba si fum usor din lemnul ars, covrigi pe caramida calda, mere copate, noi mici, copii, cu haine groase...Cu ea stateam in fiecare dimineata, ne mai certam la tabinet, la toci, nici nu-mi amintesc sa mai fi jucat cu altcineva carti de atunci, fierbea vin si-o adormeam la pranz...
Imi suna telefonu', lasa-l sa sune, pfooa iarasi dau de zat, niciodata nu stiu cand se termina o cafea, cam amara, daca ar mai fi fost totusi putina...
Nu mai imi e frig. Nici atunci nu imi era...Mereu uitam ca degetele inghetate nu se lipesc de soba, ca omul de zapada sclipeste la ger, afara iesim cu trei caciuli si doua perechi de pantaloni indesati bine-n sosete si cizme, ca iarna se-mpodobeste orasul...si astazi uit la fel.
Ce bine a fost atunci, ce bine-i si acum.
Am timp de mine, am timp de tot.
Azi m-am trezit la noua fix.

NAH, CA MOSUL TOT A VENIT....

Pentru cei /cele care intre timp v-ati emancipat (desi inca va stergeti nasul pe maneca, cand nu va vede nimeni) si faceti alergie acum la moshii de craciun  si alte spirite care aduc cadouri, va anunt ca noi astia ramasi putin mai in urma inca ne bucuram de fiecare lucru care ne face ziua mai frumoasa, chiar daca asta inseamna sa cotrobaim prin ghete dupa dulciuri de la cineva drag, sau sa alergam prin magazine dupa cadouri cu multe zile inainte, doar pentru a il vedea pe celalalt zambind. Lasati feisbucul sa respire de frustrarile voastre, nu va mai dati cu greatza ochii peste cap, nu  judecati cand nu puteti intelege, cu un coment rautacios in plus, moshul tot vine...chiar si la voi...

PENTRU MINE, DE LA VOI...

Va rog sa va scotociti prin biblioteca, prin minte, prin vecini, rude si sa-mi recomandati o carte...
Pentru mine exista carti, pe care le citesc pentru ca le-am inceput si nu pot lasa treaba neterminata in mijlocul randurilor, cu speranta ca poate-poate ceva se schimba si pana la urma o carte oricat de proasta ar putea sa fie, tot se prind doua idei , doua cuvinte de noi...
Mai sunt carti dragute, pe care le citesc rapid, imi plac, zambesc frumos dupa ele si le uit la fel de rapid pe cat le-am citit, nu-mi ocup decat mintea cu urma lor de titlu si niste rafturi din casa, cu zeci de pagini in plus...asa sunt cele mai multe carti .
Uneori, rar, am niste intalniri minunate. Desi s-au incheiat, eu sunt tot acolo, o zi , doua...e ca atunci cand te indragostesti si vrei sa intorci spatele la tot, dupa un timp insa te trezesti si cauti mai departe, dar clipele acelea raman. De carti vorbeam si acum...
Din ultima categorie sa-mi dati, mi-e dor de-o carte buna, dar sa nu sariti cu sf-uri, politiste sau coelho...ca nu fac parte din nicio categorie de mai sus...

DRUMUL CA O ASTEPTARE...

Cu asteptarea nu e bine sa te joci...parca intinzi la infinit o miza, care la sfarsit s-ar putea sa te loveasca fix in mijlocul capului, din ce intinzi mai tare, dintr-atat iti zbori gandurile in toate directiile si-ti pierzi zilele sa le culegi inapoi. O asteptare nu seamana cu alte asteptari, difera intre ele ca oamenii, uneori iti arata partea pe care vor sa o urmezi, fara sa-ti dea garantia ca urmezi calea sigura...uneori ai impresia ca mergi rabdator pe un drum fara cale de intoarcere, ca dibuiesti cu greu prin ceata linia pasilor spre un final asteptat, fara sa simti aerul greu al drumului ce se-ntrerupe, cand te intrebi, eu pentru ce am asteptat?
Asteptarea inseamna maturitate, dar poate ca acopera parsiv doar forma inconstientei, poate ca premeditat nu ti-ai innoda de la o farama la alta sperantele pentru un intreg , nu le-ai aduna gemotoc, nu le-ai rostogoli de la o amanare la alta, ca sa te trezesti intr-un final cu un morman de promisiuni, pe care le vei pune....? Pe unde vei gasi un loc sa le ascunzi ...Cum sa astept, cand nimeni nu-mi arata ce sa fac dupa si daca nu astept cine-mi arata ce sa fac?